Salt la conținutul principal
Română— Alege o limbă
Meniu

Moduri unificate: combinați instrumente, permisiuni și comportamente

Lecția 4 din 14 Actualizată 2 noiembrie 2026 Avansat
Pe această pagină
  1. Conceptul de moduri unificate
  2. Structura unui mod unificat
  3. Proiectarea unor moduri complementare
  4. Comutarea între moduri și organizarea acestora
  5. Puncte cheie

Lecție actualizată la 2 noiembrie 2026. Fișierele exemplu de agenți folosesc acum cheile documentate de Vibe: instructions (nu system_prompt), active_model (nu model), blocuri [tools.<tool>] pentru aprobări (cheia auto_approve nu există într-un fișier de agent) și nume reale de instrumente (edit, nu edit_file; nu există instrumentul list_dir). Reamintire din Lecția 3: safety este un indicator vizual, nu o permisiune. Sursă: Referință de configurare.

Conceptul de moduri unificate

Agenții personalizați pe care i-am abordat în lecțiile anterioare definesc un profil static: un model, un set de instrumente și un nivel de siguranță. Modurile unificate merg mai departe, combinând multiple dimensiuni într-o singură configurație coerentă, pe care o puteți activa printr-un singur gest. Un mod unificat grupează instrumentele autorizate, permisiuni specifice, comportamente dictate de promptul de sistem, reguli de aprobare automată și restricții contextuale.

Valoarea devine evidentă atunci când activitatea dumneavoastră se schimbă de mai multe ori într-o zi. Fără moduri unificate, jonglați cu multiple setări de fiecare dată când contextul se modifică: treceți de la revizuirea codului la implementare și trebuie să schimbați agenții, să ajustați permisiunile și să modificați promptul. Un mod unificat încapsulează toate acestea într-un singur profil, pe care îl activați la lansare sau în timpul sesiunii.

# Activează modul „deploy“
vibe --agent deploy-mode

# Comută la modul „review“
# Shift+Tab → selectează review-mode

Structura unui mod unificat

Din punct de vedere tehnic, un mod unificat este un agent personalizat; diferența față de un agent clasic este una conceptuală. Nu mai concepeți fișierul .toml ca pe „un asistent care poate face X“, ci ca pe un context de lucru complet: ce aveți voie să faceți în această fază a proiectului, cu ce nivel de prudență și sub ce formă vă sunt returnate rezultatele.

Modul de revizuire de mai jos ilustrează acest lucru cel mai clar. Este doar pentru citire, deci este aprobat automat fără risc, iar promptul său impune un format de raport pe care îl puteți integra direct într-o cerere de preluare (pull request).

# ~/.vibe/agents/review-mode.toml
display_name = "Review Mode"
description = "Mod de revizuire a codului: doar citire, analiză aprofundată, sugestii."

safety = "safe"
active_model = "mistral-medium-3.5"  # model încorporat în Vibe

instructions = """
Ești în modul de revizuire a codului.
Obiectiv: analizează calitatea codului, securitatea și mentenabilitatea.
Reguli:
- Nu modifica niciodată fișierele
- Produce un raport structurat (probleme critice, avertismente, sugestii)
- Citează liniile de cod afectate cu numerele lor de linie
- Propune corecturi sub formă de diff-uri
Format de ieșire: Markdown cu secțiuni Critic / Avertisment / Sugestie
"""

enabled_tools = [
  "read_file",
  "grep",
]

[tools.read_file]
permission = "always"

[tools.grep]
permission = "always"

Modul de implementare (deploy) este exact opusul său, iar acest contrast este intenționat. Dispune de bash, deci poate strica lucruri, dar permisiunile sale de tip ask pentru write_file și bash vă mențin în buclă de decizie, iar promptul său descrie o secvență strictă pe care agentul trebuie să o urmeze de la început până la sfârșit.

# ~/.vibe/agents/deploy-mode.toml
display_name = "Deploy Mode"
description = "Mod de implementare: build, testare, deploy cu validare la fiecare pas."

safety = "destructive"
active_model = "codestral"  # alias declarat în config.toml (Lecția 2)

instructions = """
Ești în modul de implementare.
Secvență obligatorie:
1. Verifică dacă toate testele trec
2. Construiește proiectul (build)
3. Validează build-ul (fără erori, fără avertismente)
4. Cere confirmare înainte de implementarea propriu-zisă
5. Implementează (deploy)
6. Verifică dacă serviciul răspunde
Nu implementa niciodată dacă testele eșuează.
"""

enabled_tools = [
  "read_file",
  "write_file",
  "bash",
  "grep",
  "ask_user_question"
]

[tools.write_file]
permission = "ask"

[tools.bash]
permission = "ask"

Proiectarea unor moduri complementare

Ideea este de a crea un set de moduri care să acopere întregul ciclu de dezvoltare, de la descoperire la remediere. Modul de explorare deschide drumul: doar pentru citire și aprobat automat, vă ajută să înțelegeți un repository înainte de a-l atinge.

display_name = "Explore Mode"
safety = "safe"
instructions = """Explorează baza de cod, identifică arhitectura, tiparele și dependențele."""
enabled_tools = ["read_file", "grep",]

[tools.read_file]
permission = "always"

[tools.grep]
permission = "always"

Urmează modul Dev, în care veți petrece cea mai mare parte a timpului. Acesta scrie și rulează comenzi—pentru a rula teste, de exemplu—dar cere aprobarea dumneavoastră, iar promptul său leagă fiecare modificare de scrierea de teste.

display_name = "Dev Mode"
safety = "neutral"
instructions = """Implementează funcționalitățile solicitate. Scrie teste pentru fiecare modificare."""
enabled_tools = ["read_file", "write_file", "edit", "bash", "grep",]

[tools.write_file]
permission = "ask"

[tools.edit]
permission = "ask"

[tools.bash]
permission = "ask"

În final, modul Fix este deliberat de îngust. Fără write_file, doar edit: agentul modifică codul existent fără a crea fișiere noi, ceea ce îl împiedică să „refactorizeze în treacăt“ un bug pe care i-ați cerut doar să îl remedieze. Deoarece este atât de constrâns, îl putem aproba automat în siguranță.

display_name = "Fix Mode"
safety = "neutral"
instructions = """Remediază bug-urile raportate. Minimizează modificările. Atinge doar codul afectat."""
enabled_tools = ["read_file", "edit", "grep"]

[tools.read_file]
permission = "always"

[tools.edit]
permission = "always"

[tools.grep]
permission = "always"

Comutarea între moduri și organizarea acestora

Într-o sesiune interactivă, Shift+Tab parcurge modurile: Vibe afișează lista tuturor agenților dumneavoastră, încorporați și personalizați, împreună cu descrierile lor—aici își dovedesc utilitatea descrierile atent redactate din lecția anterioară. Din linia de comandă, porniți direct într-un mod sau inspectați conținutul directorului de agenți.

# Pornește direct într-un mod
vibe --agent review-mode

# Listează agenții disponibili
ls ~/.vibe/agents/

În final, adoptați o convenție de denumire clară. Sufixul -mode distinge imediat contextele dumneavoastră de lucru de agenții utilitari ad-hoc, iar ordinea alfabetică a directorului rămâne lizibilă chiar și după o duzină de fișiere.

~/.vibe/agents/
├── review-mode.toml      # Revizuire cod
├── deploy-mode.toml      # Implementare
├── dev-mode.toml         # Dezvoltare
├── fix-mode.toml         # Remedieri
├── explore-mode.toml     # Explorare
└── doc-mode.toml         # Documentație

Puncte cheie

  • Un mod unificat este un agent personalizat conceput ca un context de lucru complet
  • Combină instrumente, permisiuni, prompt de sistem și model într-o singură configurație
  • Creați moduri complementare pentru a acoperi ciclul dumneavoastră de dezvoltare
  • Shift+Tab vă permite să comutați între moduri în timp real
  • Denumiți fișierele consecvent pentru a le găsi ușor
  • Fiecare mod trebuie să aibă un obiectiv clar și permisiuni adecvate