Salt la conținutul principal
Română— Alege o limbă
Meniu

Securizarea unui agent: siguranță, permisiuni și foldere de încredere

Lecția 3 din 14 Actualizată 2 noiembrie 2026 Avansat
Pe această pagină
  1. Ce face (și ce nu face) safety
  2. Prima pârghie: instrumentele disponibile
  3. A doua pârghie: permisiuni per instrument
  4. A treia pârghie: domeniul directorului de lucru
  5. A patra pârghie: foldere de încredere
  6. Răspunsul la un prompt de aprobare
  7. Alegerea echilibrului potrivit
  8. Puncte cheie

Lecție rescrisă la 2 noiembrie 2026. Versiunea anterioară descria câmpul safety ca un nivel de permisiune. Documentația Vibe este explicită: acesta este un indicator vizual care colorează bordura câmpului de intrare; nu impune nicio restricție. Protecția reală provine din listele de instrumente, permisiunile per instrument și folderele de încredere. Surse: Safety, approvals, and permissions · Configuration reference.

Ce face (și ce nu face) safety

Câmpul safety dintr-un fișier de agent acceptă cinci valori: safe, neutral (implicit), destructive, smart și yolo. Acesta modifică culoarea bordurii zonei de intrare pentru a vă oferi o reamintire rapidă privind agentul pe care îl utilizați. Nu elimină instrumente și nu declanșează prompturi de aprobare. Un agent marcat safe, dar echipat cu bash fără restricții, poate executa în continuare comenzi distructive.

Există o singură excepție: atunci când un administrator dezactivează aprobarea automată (enable_auto_approve = false), Vibe ascunde toți agenții marcați yolo. În rest, safety este o etichetă, nu un lacăt. Asociați-l întotdeauna cu controalele reale descrise mai jos.

Prima pârghie: instrumentele disponibile

enabled_tools (listă de允许) și disabled_tools (listă de interzise, aplicată ulterior) decid ce poate apela agentul. Acestea acceptă nume exacte, modele glob și expresii regulate prefixate cu re:.

# Agent de audit read-only
display_name = "Security Audit"
safety = "safe"
enabled_tools = ["read_file", "grep"]

Dacă un instrument nu se află în listă, acesta nu există pentru acel agent. Aceasta este garanția dumneavoastră cea mai puternică.

A doua pârghie: permisiuni per instrument

Pentru instrumentele disponibile, un bloc [tools.<tool>] stabilește regula: "always" (fără prompt), "ask" (prompt de fiecare dată) sau "never" (blocare).

display_name = "Refactoring"
safety = "neutral"
enabled_tools = ["read_file", "grep", "edit", "write_file", "bash"]

[tools.edit]
permission = "always"

[tools.write_file]
permission = "ask"

[tools.bash]
permission = "ask"
allowlist = ["git status", "git diff", "pnpm test"]
denylist = ["rm -rf", "git push"]

Pentru bash, allowlist și denylist specifică prefixe de comenzi care sunt întotdeauna permise sau întotdeauna refuzate. Vibe permite implicit câteva comenzi read-only (ls, pwd, cat, git status etc.), dar orice listă pe care o scrieți înlocuiește lista implicită: includeți orice comenzi implicite pe care doriți să le păstrați. Pentru read_file, write_file și edit, aceste liste acceptă modele de căi absolute. O regulă prudentă: un script rulat prin bash poate construi căi pe care Vibe nu le vede în comanda însăși; mențineți bash setat la "ask" ori de câte ori miza justifică acest lucru.

A treia pârghie: domeniul directorului de lucru

Implicit, Vibe solicită confirmarea înainte ca un instrument de fișier sau de shell să acceseze o cale în afara directorului de lucru, chiar și printr-o legătură simbolică, și înainte de a citi sau modifica fișierele .env și .envrc. Puteți consolida acest comportament:

outside_workdir = "deny"   # refuză în loc să solicite confirmarea; agentul primește o eroare și continuă

A patra pârghie: foldere de încredere

Un repository își poate include propria configurație Vibe (agenți, abilități, servere MCP, permisiuni) într-un folder .vibe/ sau instrucțiuni într-un fișier AGENTS.md. Deoarece această configurație modifică comportamentul Vibe, aceasta se încarcă doar dintr-un folder pe care l-ați aprobat explicit. La prima lansare, Vibe listează fișierele detectate și oferă opțiunile Trust folder, Trust full repo sau Don’t trust; alegerile dumneavoastră sunt salvate în ~/.vibe/trusted_folders.toml. Dialogul nu analizează aceste fișiere: revizuiți-le ca pe orice alt cod din repository, în special definițiile serverelor MCP și permisiunile. În modul programatic, Vibe nu solicită niciodată confirmarea: vibe --trust acordă încredere temporară pentru o singură execuție.

Răspunsul la un prompt de aprobare

Când Vibe solicită confirmarea, sunt posibile patru răspunsuri de la tastatură: 1 sau y permite o singură dată, 2 pentru restul sesiunii, 3 întotdeauna, iar 4, n sau Escape refuză. Culoarea bordurii vă reamintește care agent este activ.

Alegerea echilibrului potrivit

NecesitateSetare
Analiză fără a atinge nimicenabled_tools = ["read_file", "grep"]
Refactorizare cu încredereedit setat la "always", bash setat la "ask" cu o allowlist de comenzi de testare
Curățare proiectbash setat la "ask" și o denylist de comenzi ireversibile
Sarcină nesupravegheată în CIContainer efemer, vibe --prompt … --auto-approve, limite --max-turns și --time-limit

Regula de aur rămâne privilegiul minim: oferiți fiecărui agent strictul necesar, începeți restrictiv și deschideți accesul doar pe măsură ce este nevoie.

Puncte cheie

  • safety (safe, neutral, destructive, smart, yolo) colorează bordura; nu impune nicio permisiune
  • Blocări reale: enabled_tools/disabled_tools, apoi [tools.<tool>] (always, ask, never)
  • Pentru bash, allowlist și denylist înlocuiesc listele implicite
  • Vibe solicită confirmarea înainte de a părăsi directorul de lucru sau de a atinge fișiere .env
  • Configurația proiectului se încarcă doar într-un folder de încredere; revizuiți-o înainte de aprobare