Introducere în predările între agenți multipli
Pe această pagină
De ce să orchestrați mai mulți agenți?
Până acum, ați lucrat cu agenți individuali: un singur agent, instrucțiunile sale, instrumentele sale. Acest model își atinge rapid limitele atunci când o sarcină necesită competențe eterogene. Luați, de exemplu, o cerere de cercetare de piață: trebuie să căutați date, să le analizați numeric și apoi să produceți un raport lizibil. Ați putea încerca să încredințați totul unui singur agent, cu instrucțiuni care se umflă la fiecare nouă cerință până devin un bloc de text contradictoriu pe care modelul îl aplică din ce în ce mai puțin eficient. API-ul Mistral oferă o alternativă: lanțuri de agenți specializați care își transmit ștafeta.
Acesta este conceptul de predare (handoff): un agent transferă controlul conversației către un alt agent mai bine echipat pentru sub-sarcina curentă. Conversația în sine nu se schimbă—doar mâna care ține frânele se modifică.
Cum funcționează predările
Mecanismul reflectă exact ceea ce face o organizație umană atunci când se confruntă cu o cerere compusă. Un agent router primește interogarea inițială, asemenea unui operator de centrală care preia un apel. Acesta analizează cererea, identifică agentul specialist cel mai bine poziționat pentru a o gestiona și apoi transferă conversația către acel specialist. Specialistul își gestionează sub-sarcina și, dacă întâmpină o nevoie care depășește sfera sa de competență, poate transfera controlul către un al treilea agent. Răspunsul final ajunge la utilizator, care vede un singur interlocutor.
Decurg patru beneficii care se consolidează reciproc. În primul rând, specializarea: fiecare agent are un domeniu de aplicare limitat și instrucțiuni precise. Agentul de căutare web nu gestionează calculele și viceversa. Acest lucru îmbunătățește calitatea răspunsului deoarece nicio instrucțiune nu o contrazice pe alta. În al doilea rând, menținabilitatea: modificarea comportamentului unui specialist nu îi afectează pe ceilalți. Îi puteți schimba modelul, instrucțiunile sau instrumentele fără a atinge restul sistemului. În al treilea rând, scalabilitatea decurge direct din aceasta—adăugarea unei capacități înseamnă crearea unui nou agent specialist și înregistrarea sa ca țintă de predare. Routerul îl va selecta apoi atunci când cererea corespunde. În final, trasabilitatea: fiecare predare generează un eveniment agent.handoff în ieșiri, permițându-vă să reconstruiți post-factum care agent a gestionat care parte a cererii, fără a fi nevoie să instrumentați nimic dumneavoastră înșivă.
Arhitectură tipică
User
│
▼
Router Agent (orchestrator)
├── Web Search Agent (web_search)
├── Calculator Agent (code_interpreter)
├── Writer Agent (specific instructions)
└── Document Agent (document_library)
Routerul decide dinamic către care agent să transfere, în funcție de interogare. Nu este limitat la o singură predare: poate, de asemenea, să orchestreze fluxuri secvențiale, cum ar fi căutare, apoi calcul, apoi redactare, fiecare pas îmbogățind contextul pentru următorul.
Să urmărim o cerere reală: „Găsiți rata dobânzii actuale a BCE și calculați efectul compus pe 10 ani pentru o investiție de 100.000 €“. Agentul Financiar, care acționează ca router, primește cererea și observă că aceasta conține două nevoi distincte. Mai întâi, transferă controlul către agentul de Căutare Web, care preia rata actuală a BCE—o dată pe care niciun model nu o poate ști din memorie. O a doua predare transferă controlul către agentul Calculator, care aplică formula dobânzii compuse ratei tocmai găsite. Utilizatorul primește un singur rezultat, însoțit de sursele căutării și de detaliile calculului.
Moduri de execuție
API-ul Mistral oferă două moduri pentru predări, pe care le alegeți la startul conversației. Modul server este cel implicit.
response = client.beta.conversations.start(
agent_id=router_agent.id,
inputs="Complex query",
handoff_execution="server"
)
Mistral gestionează apoi totul automat: transferurile, execuția agenților și sinteza răspunsului. Primiți doar rezultatul final, ceea ce este convenabil și suficient atâta timp cât nu aveți nevoie să intercalați nimic între pași.
response = client.beta.conversations.start(
agent_id=router_agent.id,
inputs="Complex query",
handoff_execution="client"
)
În modul client, primiți evenimente de predare și decideți ce să faceți la fiecare pas. Alegeți acest mod atunci când un om trebuie să aprobe un transfer sensibil, când trebuie să jurnalizați fiecare predare în scop de audit sau când logica dumneavoastră de afaceri necesită o rutare pe care modelul nu o poate deduce. Lecția dedicată acestor două moduri va detalia compromisurile implicate.
Evenimente de ieșire
Când are loc o predare, trei tipuri de evenimente apar în ieșiri:
agent.handoff— Agentul A transferă către Agentul B (conține ambele ID-uri de agent)tool.execution— Agentul B își execută instrumentelemessage.output— Răspunsul Agentului B
for entry in response.outputs:
if entry.type == "agent.handoff":
print(f"Transfer: {entry.previous_agent_id} → {entry.next_agent_id}")
elif entry.type == "tool.execution":
print(f"Tool executed: {entry.tool_name}")
elif entry.type == "message.output":
print(f"Response: {entry.content}")
Scrieți această buclă în timpul primelor dumneavoastră încercări, chiar înainte ca sistemul să fie complet. Un sistem multi-agent care răspunde corect, dar a cărui cale nu o puteți urmări, devine imposibil de reparat în ziua în care răspunde greșit: nu veți ști dacă routerul a direcționat greșit, dacă specialistul a performat slab sau dacă predarea s-a pierdut pe drum. Trei instrucțiuni print bine plasate vă scutesc de această orbire.
Puncte cheie
- Predările permit unui agent să transfere controlul către un alt agent specializat
- Arhitectură tipică: agent router → agenți specialiști
- Modul server = complet automat; modul client = control manual al transferurilor
- Fiecare predare generează un eveniment trasabil în ieșiri
- Nu există nicio limită a adâncimii de înlănțuire între agenți